Download Movie Incitement Without Membership Yaron Zilberman HD

↓↓↓↓↓↓↓↓

stream-flick.com

⇪⇪⇪⇪⇪⇪⇪⇪

 

 

Release Year - 2019. Runtime - 123 Minute. . Country - Israel. Average ratings - 8,1 / 10 star. Resume - Incitement is a movie starring Yehuda Nahari Halevi, Amitay Yaish Ben Ousilio, and Anat Ravnitzki. Details the year leading to the assassination of Israel's Prime Minister, Yitzhak Rabin (1922-1995), from the point of view of the.

Blood and fire rage forever. Dude this is gorgeous. אני זוכר, לפני משהו כמו 12 שנה שמעתי בטקס יום הזיכרון בבית ספר את האמרה יום הזיכרון נועד להנציח את יצחק רבין, לא את יגאל עמיר. הניצחון הכי גדול שלנו עליו זה לשכוח אותו. עם הזמן הבנו שכדי להבין אירוע, לנתח אותו כמו שצריך, יש להכיר את כל הגורמים המעורבים. סרט שיצא באיחור של 24 שנה. You reap what you sow. Dems get ready for the harvest. This film is a masterpiece. Its time to burn the books. @Disturbedfan009 I admit that Indonesia is fighting corruption. But I have heard nothing of this law, and have been looking for it and found no proof. Thus, I refuse to believe it. Turkey is not corrupt. It's still very much safe and modernized. It's about as corrupt as America, which I suppose should say fairly corrupt, but then, every country has it's corruption. Even pacifistic Japan. You haven't refuted things I say. Israeli genocide? Jordan? United Arab Emirates? Muslims in Europe.

Rabit was a zealot, a warrior of Holy Israel. Iran, and many other islamic countries shout DEATH TO AMERICA but yet, they find it in their hearts to always fund the dnc. why is that, similiar goals. 1852037, Adventure movies, Japanese film, Adventure film. Leurs états de santé. See how israel is let the world see they bring them in thin u do this u satin people watch soon soon u all gunna go see satin. This is A Piece Of Propaganda. How can we know what they say if we dont know their f* in language. It's so weird to see Ben Solo and Black Widow together in the afterlife.

Germany had the same problem with the Jews in WW2, They where told to pack up and go. How ironic that now the jews face the same problem, history repeats. Psalm 121King James Version (KJV) I will lift up mine eyes unto the hills, from whence cometh my help. My help cometh from the Lord, which made heaven and earth. He will not suffer thy foot to be moved: he that keepeth thee will not slumber. Behold, he that keepeth Israel shall neither slumber nor sleep. The Lord is thy keeper: the Lord is thy shade upon thy right hand. The sun shall not smite thee by day, nor the moon by night. The Lord shall preserve thee from all evil: he shall preserve thy soul. The Lord shall preserve thy going out and thy coming in from this time forth, and even for evermore.

❤❤❤❤❤🔥🔥🔥🔥🔥🔥. Just show up to a march with these and send them home. They just want to feel warm and fuzzy.,🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆🏆. YouTube. I think brain washed from government media🤔🤔🤔. Love how this goes from lovingly recalling traits to sitting in a courtroom across from each other and the music stops. Just a quiet courtroom interior being as depressing as they those things are.

Download movie incitement. I'm so disgusted with the human race I hope an asteroid comes and wipes us out. There is no hope. We can't even stand united as human beings. All we do is fight and separate each other by race, so called land, religion. murder, steal and kill one another. Shame, God please eliminate the people on earth and bring a new species. What an epic fail.

@SamuelJoaodaSuica You didn't say a word of that, actually. And religion is also something that made people closer to nature, more spiritual, and more peaceful. Religion is not evil, nothing is evil. Religion is something that can be twisted to be either evil or beautiful, it just depends on the minds of those who use it. It's like money. Some use it to hurt people, and some use it to help people. It all depends. And so, you're saying the massmurdering that happened in the Crusades is -c.

I'd sell my soul to hear Hitler scream ZA WARDO! like a lunatic.
Receive an email once the selected quality (or above) has been reported Picture and audio quality: Guidelines Movie info DESCRIPTION Starring Yehuda Nahari Halevi, Daniella Kertesz, Sivan Mast, Amitayyaish Ben Ousilio, and Amat Ravnitzki. Where you watch Email alert Receive an email alert when the movie is online as a download or stream. Is Incitement available online? No. It has yet to be reported as either a pirated torrent or stream. When will Incitement be available on digital platforms like iTunes or Amazon? As of now, there's no release data announced. This includes iTunes, Amazon, Blu-Ray or DVD.
APRECIERI CRITICE DESPRE POEZIA FILOZOFICĂ EXISTENȚIALISTĂ LA SORIN CERIN Prof.   Alexandru Cistelecan   –  Între reflecție și atitudine §  Prof. Alexandru Cistelecan  în cadrul rubricii  Avant la lettre, sub titlul  Între reflecție și atitudine  apărut în revista   Familia  nr. 11-12 noiembrie – decembrie 2015, pag. 16-18, Al Cistelecan consideră despre poezia de meditație a lui Sorin Cerin, că:”Din cîte văd, Sorin Cerin e un fel de vulcan textual în continuă și maximă erupție, cu o scriitură deopotrivă de frenezie și de vituperanțe. În poezie mizează pe rafalele reflexive și pe elanul sapiențial, cultivînd, cum zice singur în subtitlul Nonsensului Existenței de aici, poeziile ”de meditație”. O modalitate între toate riscantă – și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna – întrucît tinde a se amesteca unde nu e chiar treaba poeziei, făcînd un fel de filosofare versificată și, vrînd-nevrînd, tot felul de nacazanii și moralisme. Nu mai e însă cazul să ne reamintim de cele spuse de Maiorescu lui Panait Cerna în legătură cu ”poezia filosofică, ” întrucît poetul le știe și el prea bine și tocmai asta vrea să înfrunte: riscul de a lucra doar în idee și de a subordona imaginativul conceptualului. Ce-i drept, nu e, pentru Sorin Cerin, nici o primejdie în acest sens, căci el e, de fapt, un pasional și n-atinge niciodată seninătatea cugetării și liniștea apolinică a gîndului; din contră, declamă cu pathos, mai degrabă dinlăuntrul unei traume pe care încearcă s-o exorcizeze și s-o sublimeze în radicale decît din interiorul vreunei păci de cuget sau al unei armonii reflexive. Chiar și ce sună a idee nudă, transcrisă adesea aforistic, e, de fapt, o răbufnire de atitudine, o transcriere de afect – nu cu răceală, ci mai curînd cu fierbințeală (i s-a și remarcat, de altfel, maniera mai profetică a enunțurilor. Dar cum metoda decolării lirice constă într-un fel de elevare a tot ce vine pînă la demnitatea articulării lor reflexive (de unde delestarea oricăror referințe la imediat, fie el biografic, fie mai mult decît atîta) poeziile lui Cerin se angajează abrupt în ecuațiile existențiale mari și definitive și nu-și pierd vremea în confesiuni domestice. Ele atacă Principiul realității, nu accidentele ei. Totul e ridicat astel la o demnitate problematică, dacă nu și de altă natură, și pregătit pentru o procesare densificată. Riscurile formulei răsar, fatal, și aici, întrucît se vede imediat mecanismul acestei promovări a realului la dignitatea Lirei. Unul dintre mecanisme se trage din moștenirea expresionistă (fără ca Sorin Cerin să aibă altceva în comun cu expresioniștii) a majusculei, prin care se instaurează, brusc și imprevizibil, fie smerenia în fața radicalului, fie panica în fața majestății cuvîntului. De regulă majuscula botează stratul ”conceptual” (chiar dacă unele concepte sunt metafore) semnalizînd alerta problematică. Ce-i drept, Sorin Cerin face exces și risipă de majuscule, astfel încît de la o vreme ele nu mai creează nici panică, nici evlavie, căci abundența le sedează efectele de acest gen și le pervertește într-un soi de grandilocvență. Celălalt mecanism de elevare în demnitate se bizuie pe o anumită – poate asumată, poate premeditată – emfatizare discursivă, pe o îngroșare lexicală și pe o declamație de profunde și de grave. Se insinuează – de nu cumva se chiar instaurează – și aici o evidentă procedură de rețetă imaginativă, redundantă peste tolerant. Cum e și normal – ba chiar inevitabil – într-o lirică de reflecție ce vrea să se coaguleze în jurul unor nuclee conceptuale, modalitatea imediată de sensibilizare a acestor noduri conceptuale constă în materializarea abstracțiilor; senzualizarea lor e chiar modul lor de epifanizare lirică. Dar la Sorin Cerin mecanica imaginativă se bazează pe o simplă genitivizare materializantă a abstracțiilor (de unde imagini nesfîrșite de genul ”spinii Adevărului”, ”coșarii Împlinirilor”, ”periile Amăgirii” etc. etc. sub care stă cel mai adesea un buton de personificare. Pe scala decantării în metafore stăm, astfel, doar pe primii fuștei, ceea ce produce, simultan, un efect de candoare imaginativă (sau discursivă) dar și unul de uniformizare. Probabil însă că această încredere în procedeele primare se datorează mizei pe decantarea gîndului, miză care lasă în subsidiar acțiunea imaginativă (iar pe cea simbolizantă cu atît mai mult) ca atare. Dar nu cîte și nici ce idei bîntuie prin poeziile lui Sorin Cerin sunt, totuși, lucrul cel mai relevant (ideea, în general, dar și în acest caz particular, are un grad de indiferență la lirism. Dimpotrivă, în mod oarecum paradoxal, decisivă, nu doar definitorie, e atitudinea în care ele se strîng, afectul în care coagulează. Sub aparența unui discurs proiectat pe ”gînd”, Sorin Cerin promovează, de fapt, un lirism (cam pus la uscat) de afecte existențiale (nu de afecte intime. Reflexivitatea poemelor nu e, din această perspectivă, decît un fel de penitență atitudinală, o hieratizare a afectelor violente. Stratul pasional e, în realitate, cel care se agită și el se vede în mai toate componentele lui, de la cele de vituperație la cele de evlavie sau tandrețe sublimată (ori, din contră, resentimentalizată. Poetul e, pe fond, un exasperat de starea lumii și de condiția omului și pornind de aici exersează sarcasme (crunte cel puțin ca șuvoi) pe seama ”Societății de consum” sau pe cea a deșertăciunii ”Iluziilor Existenței”. E o febră imprecativă care dă elan versurilor, dar care, mai ales, pune în vedetă discursivă exasperarea în fața acestei degradări generale. Atît de generale încît ea a cuprins și transcendentele, căci Sorin Cerin e mai mult decît iritat de instrumentalizarea lui Dumnezeu (și a credinței) în lumea de azi. Iritarea în fața coruperii sacrelor ajunge la culme în versuri de maxim tupeu blasfemic (”Ticăloşia Diavolului se numeşte Rău. pe când a Lui Dumnezeu, Bine. ”, dar și altele, nu mai puțin provocatoare și ”infamante” la adresa Dumnezeirii) asta nu se întîmplă însă decît din pricina intensității și purității propriei credințe (Ștefan Borbely a evidențiat îndestul energia fervorii din poezia lui Cerin) dintr-un fel de absolutism devoțional. Căci nu lirică de provocare și de imprecare face, de fapt, Cerin, ci dimpotrivă: lirică de devoțiune disperată și înflăcărată, prin care-l caută ”pe Adevăratul Nostru Dumnezeu/ atît de diferit de cel al catedralelor de genunchi roși/ la zidurile reci și inerte ale lăcomiei Iluziei Vieții”. E febra devoțională de pe reversul imprecațiilor și sarcasmelor, dar tocmai ea e cea care contaminează toate poemele. Dintr-un strat de ideale strivit ies, cu vervă pasională, atitudinile lui Cerin, atitudini eruptive oricît ar fi ele de codificate într-o lirică de reflecții. ” Elvira Sorohan  – Un poet existenţialist din secolul 21 Pentru a înțelege pe deplin cronica literară scrisă de Elvira Sorohan în  Convorbiri literare  unde face referire la un articol scris de Magda Cârneci referitor la Transpoezie, si publicat in România literară unde se specifică ce anume este poezia veritabilă, genială, marea poezie pe care o râvnesc poeții ultimului secol, Elvira Sorohan, specifică în cronica dedicată poeziei ceriniene din  Convorbiri literare, numărul 9, 237) paginile 25-28, 2015 sub titlul  Un poet existențialist din secolul 21, că: Fără să înţeleg ce e „transpoezia”, care, probabil, nu mai e poezie, invocînd un termen creat de Magda Cârneci, mai citesc totuşi poezia de azi şi acum încerc să spun ceva despre una anume. Nemulţumită de „insuficienţa poeziei contemporane”, în acelaşi articol din „România literară”, în mod rezonabil poeta acuză, în bloc, cum că ceea ce „livrează” acum creatorii de poezie nu sînt decît notaţii ale „micului sentiment”, „mici disperări” şi „mici gîndiri”. Parafrazîndu-l pe Maiorescu, asprul critic al diminutivelor cultivate de Alecsandri, nu poţi spune decît că poezia rezultată din astfel de notaţii e şi ea mică (la cub, dacă enumerarea se opreşte la trei. Pricina identificată de Magda Cârneci ar fi lipsa de inspiraţie, acea tensiune psihică, specifică oamenilor de artă, o trăire spontană, ce face să se nască, incontrolabil, creaţia. E momentul inspirativ, în cazul poeziei, încărcat de impulsuri afective imposibil de înfrînt raţional, un impuls pe care îl ai sau nu-l ai şi de care e responsabilă vocaţia. Simplu, asta e problema, ai vocaţie, ai inspiraţie. Nu prea am o părere formată despre poezia Magdei Cârneci şi nici nu pot şti cît de des o vizitează inspiraţia, dar dacă starea asta e un har, mai e cazul să cauţi reţete spre a o induce? Şi totuşi, în numele breslei, preocuparea poetei pentru dorita stare se concentrează interogativ: „…întrebarea capitală care se pune este următoarea: cum să facem să avem acces mai des, mai controlat, şi nu doar prin accident, la acele stări intense, la dispreţuita inspiraţie la acele niveluri altele ale noastre, pentru care poezia a fost întotdeauna un martor (sic. privilegiat”. Nu ştim cui aparţine dispreţul, dar ştim că inspiraţia e a poetului născut şi nu făcut. Acesta din urmă nefiind decît un meşteşugar, un  artifex. Am în faţă trei plachete de versuri ale puţin cunoscutului şi nu lipsitului de inspiraţie poet, Sorin Cerin, ordonate într-o logică  descrescendo, uşor de înţeles,  Nonsensul existenţei, Marile tăceri, Moartea,  toate apărute în 2015, la Editura Paco, din Bucureşti. După ideile titulare, îndată te frapează şi vocabularul poetic al primei poezii ce te întîmpină cu sintagma „Iluzia Vieţii”, ortografiată cu majuscule. Este, în fond, o expresie moştenită din vocabularul consacrat al existenţialiştilor, deajuns ca să bănuieşti ce marcă vor avea poeziile. Înaintezi cu lectura fiind curios să vezi cît se menţine poetul pe aceeaşi coardă de fond, şi cît de adînc, cît de grav trăieşte întru această idee deloc nouă. Şi nu e nouă pentru că rădăcinile existenţialismului, modern reformulat, îşi trag seva din scepticismul biblicului, melancolicului Eclesiast, descurajat, în conştiinţa tragică a finitudinii ca destin. Este regele biblic un existenţialist  avant la lettre. El descoperă că „vreme e a te naşte şi vreme e să mori”, în rest, „totul e vînare de vînt”. Ce se mai poate spune nou în vremea noastră, chiar în formulă personală, cînd existenţialismul a fost intens susţinut filosofic în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, de la Kirkegaard şi pînă la Sartre, cu nuanţe specifice. O poezie în termenii existenţialismului statuat mai poate interesa fiinţa zilelor noastre, sclava imaginii vizuale şi a internatului, doar prin adaptări ori actualizate adaosuri complementare ideii centrale şi nu în cele din urmă, prin puterea întoarcerii asupra sinelui. Este cam ceea ce încearcă să realizeze poetul Sorin Cerin, lăsîndu-ne, dintru început, impresia că trăieşte miracolul creator, inspiraţia. Voind să orienteze cititorul spre a căuta un anumit gen de poezie cultivată în aceste plachete (cu una şi aceeaşi copertă) autorul le subintitulează,  ne varietur, „Poezii de meditaţie”, cum şi sînt la nivelul ideilor. Dar, cît de adîncă şi cît de personală e meditaţia, n-o poţi spune decît la sfîrşitul lecturii, cînd sintetizezi ce anume aspecte ale ontologiei şi din ce perspectivă intelectiv-afectivă le dezvoltă poetul. În mod cert, vocabularul poeziei existenţialiste universale, uşor de recunoscut, este acum redistribuit într-o altă topică, ceea ce conduce la combinaţii surprinzător de noi, unele îndrăzneţe, ori teribil de dure, cum sînt cele ce vizează biserica. Citind numai unul dintre cele trei volume e ca şi cum le-ai citit pe toate, se cîntă pe aceeaşi coardă, cu minime înnoiri de la o poezie la alta. Poetul se închide într-o sferă conceptuală unitară, de aici retorica specifică. Oriunde ai deschide unul dintre volume, te afli în centrul universului poetic, aceleaşi idei, aceeaşi atitudine de scepticism revoltat. La nivelul limbajului, acelaşi vocabular, bine acordat cu sfera conceptuală, e recombinat în noi şi noi sintagme, cu actualizări ce ţin de mediul de astăzi şi chiar imediat al fiinţei aruncată în lume să ispăşească „Păcatul Originar”. Se ştie, pentru că spuneau înţelepţii, „fiul Evei nu trăieşte într-o lume lipsită de vaiete”. Ambiţia de a-şi construi o meditaţie personală, imposibil de realizat la nivelul vocabularului poetic deja obosit, e compensată de arta combinaţiei cuvintelor, fără să poată evita frecvenţa redundantă a unor sintagme. Cea mai frecventă, uneori plasată voit şi de două ori în aceeaşi poezie, este „Iluzia Vieţii”. Alte zeci de cuvinte cheie, complementare, frapează prin utilizare ostentativă, spre a sublinia ideea de „Nonsens al Existenţei”. Sînt preferate serii de cuvinte scrise cu majusculă: „Clipă”, „Nemurire”, „Iluzie”, „Absurd”, „Tăcere”, „Moarte”, „Eternitate”, „Adevăr Absolut”, „Vis”, „Liber Arbitru”, „Păcatul Originar”, „Iubirea”, „Singurătatea”, „Înstrăinarea”, „Dumnezeu” şi multe altele. Sintagma care aduce aici şi acum trăirea problematizată a existenţei este „Societatea de Consum”. Se degajă din poezie o frenezie a dublării cuvîntului ce susţine ideea. Adesea, această energie debordantă a reaşezării cuvintelor acoperă ceea ce cauţi în poeziile compuse pe una şi aceeaşi temă, adică trăirea intens afectivă a sentimentului „iluziei vieţii”, înăuntru, nu în afară. Aici să mai amintim de maniera de a distinge cuvintele expresive ortografiate cu majusculă. Ploaia de majuscule tinde să inunde cîteva semnificaţii de bază ale poeziilor. Şi mai e o particularitate, punctuaţia. După fiecare vers, încheiat sau nu ca înţeles, gramatical sau nu, e pusă virgula; punctul e pus de preferinţă numai după ultimul vers. Altfel decît Eclesiastul biblic, poetul nostru, mai mult revoltat decît melancolic, ierarhizează deşertăciunile destul de puţin ordonat ca să poţi urmări idei clare. Semnificaţiile se aglomerează în una şi aceeaşi poezie, cum e  Ierarhia Deşertăciunii. Dar nu e singura. De vină poate fi realitatea contemporană care provoacă pe multiple planuri sensibilitatea poetului. Cuvîntul „deşertăciune” e angajat într-o combinaţie gravă, tăioasă, pus să însoţească chiar fenomenul naşterii lumii, pentru a sugera, finalmente, prin alăturări culinare foarte originale, voit vulgarizatoare, dezgustul, „greaţa”, ŕ la Sartre, lăsate în urmă de conştiinţa absurdului existenţei. Am trimis la poezia  Industrie a Cărnii Existenţiale: „Plugul Deşertăciunii sapă adînc. în ţărîna Existenţei. vrînd să însămînţeze genele Iluziei Vieţii. pentru a naşte Lumea. după o gestaţie prelungă. în pîntecul fără limite al Minciunii. care se sprijină pe Adevăr pentru a exista. …corbii negri ai gîndurilor. dezvoltînd. O adevărată Industrie a Cărnii Existenţiale. începînd. de la fripturi de vise pe grătarul Absurdului. pînă la. mezeluri de cea mai bună calitate a Deznădejdii. ” Ceea ce găseşti în această poezie: paradox, nonsens, nihilism, dezabuzare, visuri făcute scrum, toate acestea şi altele se vor multiplica, recombina caleidoscopic, în toată creaţia cuprinsă în aceste trei plachete. Dacă noţiunile şi conceptele sintetic cuprinse în cuvinte îşi păstrează constant înţelesul, soarta „cuvîntului” nu e aceeaşi, pare să meargă spre epuizare, ca şi forţa de înnoire a poeziei. Au şi cuvintele soarta lor, în afară de poezie, cum zice poetul. La început, paradoxal, „Toamna sentimentală” e părăsită „de recoltele înflăcărate de cuvinte”, frenetic adunate de temperamentul aprins al poetului îndrăgostit numai de anumite cuvinte, cele din semantica existenţialistă. Alteori, „Stoluri de Cuvinte. brăzdează cerul Amintirilor”. În registru schimbat, cuvîntul e chinuit ca instrument al presei, violentă, pe drept incriminată de poet: „Cuvinte lacustre. plîng în ghivece de Martiri. puse la ferestrele bordelurilor de Ziare, …”. Este deplînsă soarta cuvintelor angajate insolit, grotesc: „La măcelăria Cuvintelor. în colţul străzii Destinului. se vînd ciolane de fraze stricate. pulpe de înţelesuri pentru prăjit, …”. Şi cu acest fragment am ilustrat originalitatea combinaţiilor verbale resentimentare, ce defulează o atitudine poetică provocată de revolta împotriva nonsensului existenţei. În cele din urmă e metaforizată „iarna Cuvintelor. care ningeau peste Zilele noastre, …” şi e deplînsă soarta lor, căderea: „în Noroiul unor Cuvinte. obscene şi pline de invective”, şi, finalmente, sucombarea lor: „Cimitire de cuvinte se înşiră în sufletele. ce vor şi speră la Înviere, …”. Aici cuvintele s-au întors la poezie. Însă, cuvîntul e numai instrumentul ce nu e numai al poetului, doar a lui e problema de fond a existenţei iluzorii, resimţită ca atare în termenii existenţialismului de la începutul secolului 21. Acesta e miezul, laitmotivul zecilor de poezii semnate de Sorin Cerin, distribuite studiat, presupun simbolic numerologic, în fiecare plachetă cîte 77, nici una în plus sau în minus. Din sămînţa acestei idei generos semănate, se ridică pentru poetul obosit de atîta frămîntată gîndire: „Ierburi de întrebări ce unduiesc alene peste pleoapele/ Asfinţitului. ce abia se mai pot ţine întredeschise. în zarea unor Răspunsuri. ce par a fi migrat către depărtările reci ale Uitării. ” Nota meditativă a acestor versuri nu e cu totul descurajantă. Poetul nu e nici depresiv, nici anxios, pentru că are un temperament tonic. El o ia mereu de la început, cu declaraţii de neînvinsă voinţă de a înţelege, fără să accepte, ca astfel să se poată întoarce spre cunoaşterea de sine. În imagini poetice rare se conturează un fel de rezumat al discursului poetic, concentrat în poezia  Ierarhia Deşertăciunii, încheiată, în termenii contemporaneităţii absurdului. E un mod de a reînnoi ceea ce s-a mai spus, că „mîncăm absurd pe pîine”. Pluralul indică în poet un exponent în numele omului, în general, „granitul” semnificînd taina de nepătruns de care se loveşte „trestia gînditoare”: „Căţăraţi pe Stîncile Vieţii. vrem să înţelegem granitul ca şi cum ar fi. o trestie conştientă de Sine. Demolăm pilonii Naturii Iluziei Vieţii. încercînd să punem în locul lor. Un Vis cu mult mai străin de noi înşine. Ruinăm slăbiciunea. … devenind propriile noastre epave. ce rătăcesc spre nicăieri. … Să fie ochii Societăţii de Consum făcuţi doar pentru a/ privi Ierarhia Deşertăciunilor? Iubirea, care ar merita un comentariu al nuanţelor la care trimit imaginile poetice, este, în  Vis şi realitate, o: „icoană prinsă de pereţii reci şi insensibili. ai unei catedrale a desfrîului, cum este Societatea de Consum, care ne consumă vieţile. pentru un Sens ce nu-l vom afla niciodată. ” Dincolo de jocul cuvintelor se remarcă substantivul grav ce anulează cu totul sacralitatea catedralei. E un transfer de semnificaţii fabricat de revolta permanent revărsată asupra tipului de societate în care trăim. Viaţa noastră, se lamentează poetul în  Feline Existenţiale: „ se vinde scump la tejgheaua Destinului. pentru a da gust Desfrîului. abonat cu cartelă de plăceri în regulă. la Societatea de Consum. ”/… „Promisiuni Deşarte. şi-au pierdut cheile Împlinirii. iar acum fac Morala cartelului de Legi. alături de prostituatele politiciene ale momentului”. Limbajul violent, ca săgeţi poetice aruncate şi contra degradării teribile a politicului, defulează o revoltă de tip nihilist, ridicată la rang de principiu. Ţinta absolut actuală este încă şi mai evidentă atunci cînd, în poezia  Jocul de-a Viaţa cu Moartea,  este incriminată, cam în aceiaşi termeni, „grădina Societăţii de Consum Foamete. drept mari atleţi ai tăierilor de venituri. Cîntarele false şi isterice ale Politicii. ne drămuiesc cu parcimonie fiecare Clipă…”. Schimbînd subiectul, vocabula „clipă”, în raport cu „eternitatea”, actualizează o notă din arsenalul de cuvinte specifice din limbajul marelui gînditor existenţialist care a fost misticul Kierkegaard. După cum atitudinea clar atee, cînd e vorba de Dumnezeu şi biserică în poeziile lui Cerin, actualizează durităţi de limbaj, cu particularităţi ale existenţialismului sartrean, în timp ce  Matematica existenţei  şi multe alte poezii ne readuc în memoria culturală imaginea acelei  „monde cassé ”  percepută critic de francezul Gabriel Marcel. Poate cea mai densă în concepte complementare „existenţei”, dintre poeziile celei dintîi plachete, este Desfrîu. Sînt încercări de a da definiţii, de a pune în relaţie lucrurile prin inversiune cu sens, din nou foarte grav acuzatoare, cum e cea cu adresă la „mănăstire”. Sigur, nefericirea fiinţei care scrie o asemenea poezie, vine nu numai din conştiinţa căderii omului în lume sub blestem divin, dar şi din ceea ce ar fi o consecinţă, respingerea, pînă la blasfemie a nevoii de Dumnezeu. Interogaţia, din poezia  Desfrîu, care pare că lasă cititorului libertatea de a da particulare răspunsuri, e un tertip al poetului conştient de ceea ce afirmă la modul mascat: „Existenţa este o nălucă prinsă între două vise, Spaţiul şi/ Timpul. Pacea va fi mereu datoare Războiului cu propriile ei/ arme, Deşertăciunea Democraţiei şi Dictatura. Care desfrîu nu-şi are mănăstirea sa şi care crimă. democraţia ei? ” Poezia continuă cu o nouă definiţie a „Existenţei” ca „joc de noroc”, însoţită de „Speranţă”, niciodată lăsată în voia „liberului arbitru”, care i-ar da omului libertatea de a schimba ceva. Rămîne numai libertatea fiinţei de a judeca propria existenţă, etern îngrădită să poată depăşi absurdul. Natura demonstrativă a poetului îl condamnă, extroversiv, la excese, încît risipeşte prea generos ce a adunat cu greu din biblioteca propriei vieţi şi a cărţilor. Paradoxal, acelaşi temperament e sursa puterii de a trăi autentic sentimentul de alienare, de înstrăinare şi accentuată singurătate, pînă la a-şi simţi sufletul ca o „casă în ruină”, din care, plecată, fiinţa căzută în „neant”, mai are şansa de a fi sortită „Eternităţii”. Rămîn multe alte comentarii de făcut la cîteva cuvinte preferate ale poetului, înscrise cu majusculă. Dar, despre „Iubire”, „Dumnezeu”, „Biserică”, „Absurd”, „Clipă şi Eternitate”, „Tăcere” şi „Moarte”, poate, altădată. Ar merita, pentru că acestui poet nu-i lipseşte inspiraţia rîvnită de alţii, cum scria poeta Magda Cârneci, dar el trebuie să se ferească de pericolul de a rămîne un  artifex, şi, încă, să nu calce prea apăsat pe urmele din Bacovia ori Emil Botta, spre a nu le desfigura prin exces. §   Ana Blandiana:” Poezia de meditatie pe care o scrie Sorin Cerin nu este o versificare de adevaruri filozofice, ci o impletire de revelatii despre aceste raportul dintre intensitatea acestor revelatii si indoiala din care sunt construite adevarurile este chiar piatra filozofala a acestei altfel, secretul de a putea fixa fulgerul revelatiei este o problema la fel de subtila ca si aceea a pastrarii energiei solare din zilele calde in cele reci. ” §    Theodor Codreanu  „Sorin Cerin este un gânditor aforistic paradoxist, de o mare mobilitate a minţii, mânuind cu măiestrie antitezele, îmbinându-le oximoronic sau alternându-le chiasmatic în probleme cu mize majore din viaţa noastră spirituală şi socială. Poezia din Liberul arbitru este o prelungire a manierei sale de meditaţie, impregnând-o şi cu o doză potrivită de kynism (în sensul dat cuvântului de Peter Sloterdijk) reuşind, totodată, performanţa de a rămâne pe teritoriul lirismului autentic chiar şi atunci când vituperează „Corbii vulgari necrofili şi necrofagi ai Viselor”. §    I oan Holban  „Despre expresivitatea și bogăția înțelesurilor transmise Celuilalt prin tăcere a scris pagini antologice Lucian Blaga. Poetul de azi scrie, în Marile Tăceri, o poezie a sentimentului religios, nu de amvon, însă, ci în gînd cu Dumnezeu, în meditație și în fulgerarea gîndului spre clipa Creației. Poezia lui Sorin Cerin este a unui alt Cain rătăcind în pustie, păstrînd, încă, frânturi din bucuria edenică pentru a ieși din ”menghina” lumii unde omului căzut i se surpă orizontul sufletului în ploi de foc și urme de plumb”. §  Maria Ana Tupan  „Meditaţiile lirice ale lui Sorin Cerin au ceva din amestecul paradoxal de disperare şi energie a revoltei din eseurile filosofice ale lui Emil Cioran. Sesizarea tragismului şi grotescului existenţei nu conduce la paralizie psihică, ci la nihilism exorcizant şi blasfemitor. Sfada cu “adulterinul Dumnezeu” – apelativ şocant dar foarte expresiv pentru idea de păcat originar al lui … Dumnezeu care trebuie să fi zămislit lumea rea prin adulter cu Satana – capătă accente sarcastice în vignetele unei Biblii desacralizate, cu un Creator care meştereşte firmamentul la o masă de fierar şi un Diavol în care s-au contopit toţi frondiştii hippy-rap-punk-porto-ricani: …] stelele alcoolice, ale unui Univers, lacom, meschin şi cinic, băute de Dumnezeu la masa Creaţiei, pe cerurile înlăcrimate ale Fericirii, mâzgălite cu graffiti de Diavol, Dacă poetul şi-a propus în poemul La un grătar un exerciţiu urmuzian, reuşita e perfectă. Nu numai ingenioase salturi mortale pentru logica identităţii de pe un nivel ontologic în altul admirăm aici, ci şi tropismul de o barocă inventivitate al unui Eucharist pe dos, căci într-un univers al vieţii spre moarte, cel care se frânge e spiritul, cuvântul, pentru a revela un … trup deleuzian, animalic, descris ca minuţioasa hartă anatomică a unui student medicinist. Poetul ne surprinde prin noutatea şi revelaţia definiţiei aforistice, căci, după primul moment de surpriză, acceptăm peisajul moralizat al timpului, cu un trecut mort, un viitor viu şi un prezent iluzoriu, contrar sentimentului comun că viaţa trăită e eul nostru cert, că doar prezentul există cu adevărat şi că viitorul e pură ipoteză. Cerin redefineşte fiinţa umană ca aflându-şi autenticitatea în multiplicarea mentală a realităţii terne şi ca proiect existenţialist”. §    Mircea Muthu   „Disperarea de a găsi un Sens existenţei contemporane aluvionează testimoniul poetic al lui Sorin Cerin în care amurgul limbajului, asociat cu „clepsidra spartă” a timpului, este resimţit – cu acuitate tragică – de „cuvintele noastre torturate”. „Meditaţia, întoarsă spre sine însăşi de „oglinzile întrebării”sau de către „ochii” fabuloşi ai Oceanului nesfârşit, se automacerează la aceeaşi temperatură febrilă, de arc voltaic, enunţată – in nuce –de sintagma „ploilor de foc”. §    Cornel Ungureanu   ” Sorin Cerin propune un discurs poetic despre felul de a trece „dincolo”, o reflecţie şi o îngândurare care are nevoie mereu de majuscule. Cu majuscule, cuvintele pot să suporte accentele apăsate ale autorului care păşeşte. cu atâta energie, pe tărâmurile frumos traversate de cei înzestraţi cu harul preoţiei. Sorin Cerin ritualizează timpurile deconstrucţiei poetice, dacă e să înţelegem cum se cuvine desfăşurarea versurilor sub steagul titlului. ” §    Ion Vlad   „Sorin Cerin si-a definit poemele din volumul „Marile Taceri””poezii de meditatie” Fara indoiala, reflexivitatea e dominanta creatiei sale, prezidate de interogatii, revolta, nelinisti si o dramatica cercetare a TACERII, topos al indoielilor, al cutezantei si al aventurii spiritului in permananta cautare a adevarului;poezia sa urmeaza unei axiologii de un intens dramatism. E lirica luciditatii, a meditatiei si a lirismului autentic”. §  Lect. Laura Lazăr Zăvăleanu: „Intelectual format la şcoala bucureşteană, dar simţind nevoia să se revendice, admirativ, de la modelul critic al şcolii clujene, unde îşi identifică modelele exemplare în profesorii Ion Vlad şi Mircea Muthu, Sorin Cerin îşi construieşte şi poezia intertextual, pentru că poetul Marilor Tăceri îşi declară peste tot maeştrii, identificaţi aici, intrinsec, cu Blaga (prin reflecţie filozofică şi structură prozodică uneori voit calchiată după Poemele luminii) şi Arghezi. Însuşi titlul volumului, Marile Tăceri, impune imperativul unui dialog implicit cu poezia lui Arghezi purtând acelaşi titlu. Căutărilor febrile din Psalmii arghezieni ale unui Dumnezeu chemat să se arate, le răspund aici interpelările fără odihnă ale unui apostat credincios, care se sfâşie, în pustia gândului şi a imaginii frânt oglindite de lumea declarată, între dragoste denunţatorie şi revoltă tandră, între blestem incantatoriu şi rugă deghizată, de veşnic îndrăgostit, fără putinţă de a-şi declina, în realitate, fervoarea, deşi cuvântul experimentează, estet, întregul lexic blasfemiant şi apocaliptic. O duplicitate izbăvitoare, în fapt, care – strigându-şi drama înstrăinării şi a introspecţiei ratate, ca şi neputinţa întâlnirii cu celălalt sau spaima suprapunerii cu el, într-o lume al cărei sens este rătăcit în „tenebrele lagărelor de idei”, la interferenţa unui timp şi unui spaţiu ajunse “la capăt de hotar ”. naşte, in litania `a rebours, semnele creaţiei mântuite, în plin festin cinic, “pe masa olarului iubirii” §  Conf. univ. dr.   Călin Teutișan  „Poezia lui Sorin Cerin declamă o fatală nostalgie a Sensului. Gândirea poetică încearcă recuperarea lui, din fragmente disparate, readuse la un loc prin travaliul liric, închipuind o posibilă hartă reconstituită, fie şi fragmentar, a lumii, dar mai ales a fiinţei. Metaforismul neovizionarist este cadrul de referinţă al acestor poeme, traversate, când şi când, de parabole ale realului, „citit” în cheie simbolică, dar şi ironică. Cinismul lipseşte cu desăvârşire din versurile lui Sorin easta înseamnă că personajul liric ce cuvântă în paginile de faţă, mai exact conştiinţa lirică, pune o presiune etică asupra realităţii, forţând-o astfel să-şi asume propriile adevăruri uitate. ” §    Cornel Moraru  „Profet al neantului existenţial, poetul face parte din categoria moraliştilor, rezumând într-o manieră fulgurantă precepte aforistice şi proiecţii aspre dintr-o viziune extatică de sfârşit de lume. Meditaţiile sale dezvoltă o retorică furibundă pe tema „nonSensului Existenţei”, deşi exprimă mai mult îndoieli decât certitudini şi întrebări decât răspunsuri. Intensitatea implicării în acest demers liric atinge, pe rând, cote extreme: de la jubilaţie la sarcasm şi de la indignare, din nou, la extaz…” §    Ovidiu Moceanu   „Prin cimiterele viselor, volumul semnat de Sorin Cerin, poezia marilor întrebări existenţiale îşi caută un nou statut, construind, în texte care comunică subteran, un chip al omului interogativ. „Catedrala existenţei” are capcanele ei, „Adevărul absolut” pare de neatins, „Crinii albi ai adevărului” pot ucide, „dacă nu-şi aeriseşti cămara minţii”, eul poetic descoperă mai degrabă un „Dumnezeu prea amar”… Toate acestea sunt expresii ale unei stări de mare tensiune interioară, în care luciditatea săgetează revelaţia şi limitează trăirea deplină a sensului existenţei”. §  Dumitru Chioaru „Discurs profetic, filosofic sau poetic? – e greu de determinat în care se încadrează textele lui Sorin Cerin. Autorul le înglobează toate trei într-o formulă personală, aparent desuetă estetic, rostind însă cu suflu de poeta vates ultimele cuvinte dinaintea Apocalipsei. O apocalipsă în care lumea desacralizată şi dominată de false valori sfîrşeşte pentru a putea regenera prin Cuvînt”. §    Ștefan Borbély  „Spirit profund şi sincer religios, Sorin Cerin caută disperat după diamantul ascuns în negurile molozului, ale cenuşii. Un întreg arsenal al modernităţii negative – căni ale pustiului, apa uitării, abatoare, sărbătoarea continuă a suferinţei, maimuţa de lemn putrezit etc., etc. – e chemat să denunţe, în versurile sale, „armele letale ale societăţii de consum” şi „ospiciul” alienării prin mercantilizare a existenţei noastre de fiecare zi. Tonul e apodictic, pasional, profetic, nu admite nuanţe sau replici. „Noii paşi ai credinţei” sunt enunţaţi peremptoriu ca speranţă a mântuirii colective, „lumina divină” se întrezăreşte, izbăvitor, la capătul încă îndepărtat al supliciului, însă, pe moment, poetul pare să fie preocupat exclusiv de retorica eschatologică, întrezărind decădere, demisie morală sau ruine cam peste tot pe unde-l poată paşii sau privirile” §  Gheorghe Andrei Neagu   „Definitoriu pentru acest autor pare să fie pe drept cuvânt, îndoiala, drept piatră de temelie a poemelor sale(Greșeala pag. 73)Îl felicit pe autor pentru cutezanțele sale stilistice din „Din ochii luminii divine pag. 81 precum și din celelalte păcate cuibărite în sânul lui creator. Cred că literatura română are în Sorin Cerin un scriitor al mileniului 3 care trebuie abordat cu mai multă insistență de critica de specialitate” §  Marian Odangiu  “Lirica lui Sorin Cerin este una a întrebărilor esenţiale: relaţia Fiinţei cu Divinitatea într-o lume din ce în ce mai distorsionată valoric ( şi distorsionantă în acelaşi timp. dispariţia unor repere fundamentale – atrăgând după sine interogaţii copleşitoare şi infinite nelinişti. absenţa tot mai tulburătoare a unor Adevăruri care să deschidă calea spre Mântuire, îndoielile profund demotivante asupra Sensului Vieţii, absurd înălţat la rang de raţiune existenţială alimentează spaima şi angoasele poetului. Versurile sale dezvoltă astfel o veritabilă retorică a disperării, în care, aidoma unei insecte halucinate de Lumină, autorul lansează întrebări fără răspuns, caută confirmări acolo unde acestea au intrat de mult în disoluţie, navighează îndurerat dar lucid printre imagini şi metafore de elevată şi convingătoare pregnanţă, construieşte scenarii apocaliptice despre Viaţă, Iubire şi Moarte…” §  Eugen Evu:”…cărțile par a fi obiecte de cult-cultură-proprie testamentară ale unui ceremonial, …al neo-cunoașterii, platonic-socratice sub semnul “Guvernământului General al Genezei” bunăoară. Ceea ce merită considerat este și imperativul transparent al autorului de a comunica în limba natală, românească. Singurătatea atribuită Sacrului este totuși a ființei umane în ipostaza ei reductivă, a condiției umane… Vinea scria, poetul vede idei ale sale, sau oglindire în ‘odaia cu oglinzi a bibliotecii universale. Un destin desigur personal, in mare parte asumat, nota bene. În volumul Politice, la extrema lui H. R. Patapievici poetul este bine-știutor al problemei eliadești, al “căderii umanului în zoon politikon”…Între raționalism și iraționalism, Sorin Cerin navighează pe Oceanul Interconnection. ” APRECIERI CRITICE DESPRE OPERA SAPIENȚIALĂ, AFORISTICĂ ȘI FILOZOFICĂ LA SORIN CERIN *  Gheorghe Vlăduțescu:” filosof, consideră despre:”  Culegere de înţelepciune: ” Literatura sapienţială are o istorie, poate, veche cât scriitura însuş numai în Orientul Antic, dar şi în vechea grecie „ înţelepţii” au ales forma apoftegmatică (sentenţiară) uşor memorabilă, pentru a face, ceea ce se numea în tradiţie elină, paideia, o educaţie a sufletului pentru o formare a lui. Şi în cultura românească tradiţia este bogată Sorin Cerin se înscrie în ea făcând o operă de tot remarcabilă. Maximele – reflecţiile sale concentrează o experienţă de viaţă şi culturală şi din prea plinul ei se împărtăşeşte altora. Tuturor acelora care vor deschide paginile acestei cărţi de învăţătură, ca orice carte bună, ea le va răsplăti prin participare la înţelepciune, gândul bun al lecturii ei. ” Fabrizio Caramagna  declara despre Sorin Cerin în Culegere de înţelepciune, că este:” O operă monumentală ce scrie istoria aforismului. Sorin Cerin este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de aforisme. Este autorul monumentalei lucrări, care scrie în prezent istoria aforismului, intitulată Culegere de Inţelepciune, ce include 11 486 de aforisme, structurate în 14 volume. Culegere de înţelepciune este considerată una dintre cele mai extinse opere din domeniul aforistic, până în prezent. „ Ion Dodu Bălan  considera despre Sorin Cerin că:” este un autor de studii filozofice pe teme îndrăzneţe şi ambiţioase despre nemurire, efemeritate şi eternitate, despre moarte, neant, aneant, credinţă, dor, etc. În faţa unei asemenea creaţii suntem datori să stabilim nuanţe, să aşezăm specia în istoricul aceasta zisă sapienţială cunoaşte o îndelungată tradiţie în literatura universală, de la  Homer  la  Marc Aureliu,  François de la Rochefoucauld,  Baltazar Garcian,  Arthur Schopenhauer  şi numeroşi alţii iar în literatura română de la cronicarii secolelor XVII şi XVIII, la  Anton Pann,  Constantin Negruzzi,  Mihai Eminescu,  Nicolae Iorga,  Garabet Ibrăileanu, Lucian Blaga,  George Călinescu  până la  Corneliu Vadim Tudor critic şi istoric literar,  Eugen Lovinescu, exprima odată părerea şi sublinia „caracterul aforistic”, sapienţial, ca una dintre particularităţile care fac originalitatea literaturii române, găsindu-i justificarea în legătura cu firea poporului român, iubitor de proverbe dacă a trăit un timp în afara ţării, Sorin Cerin şi-a purtat după cum ne spun aforismele sale – ţara în suflet, fiindcă vorba ilustrului poet Octavian Goga „ori unde mergem suntem acasă pentru că până la urmă toate drumurile se isprăvesc în noi”. În aforismele lui Sorin Cerin descoperim experienţa proprie a unui suflet sensibil şi a unei minţi lucide, dar şi Welthanschaung-ul neamului din care face parte, exprimată într-o formă concentrată, densă Cerin este un „moralist” cu o gândire şi sensibilitate contemporană. Unele din aforismele sale concentrate ca energia într-un atom, sunt adevărate poeme într-un din formulările sale gnomice sânt expresia unei minţi iscoditoare, a unei gândiri pătrunzătoare, echilibrate, bazată pe observarea pertinentă a omului şi a vieţii, dar şi pe o bogată informaţie livrescă, el se încumetă să definească nemurirea ca „eternitatea clipei” şi recunoaşte „libertatea destinului de a-şi recunoaşte propria sa moarte în faţa eternităţii”, „clipa eternă a lui Dumnezeu care se oglindeşte la infinit în Cunoaştere, devenind trecătoare, deci Destin care este imaginea nemuririi”. ”Nemurirea este pustiu doar pentru cei care nu iubesc”, ”nemurirea este jocul de lumini al Fiinţei cu Destinul pentru a înţelege ambii importanţa reşte literatura gnomică, sapienţială, e dificil de realizat, dar Sorin Cerin are resurse pentru a o realiza pentru cele mai mari exigenţe. A dovedit-o în capacitatea de a pune Absolutul în corelaţie cu Adevărul, Speranţa, Credinţa, Păcatul, Minciuna, Iluzia, Deşertăciunea, Destinul, Absurdul, Fericirea, exemplu de corelare logică a astfel de noţiuni şi atribute ale Fiinţei şi Existenţei, ni-l oferă aforismele despre Dor din volumul Revelaţii 21 Decembrie şi variate în conţinut şi expresie, definiţiile, judecăţile de valoare asupra uneia dintre cele mai specifice stări sufleteşti ale românului, ”Dorul”, noţiune greu traductibilă în alte limbi, pentru că e altceva decât saudode-le portughez, soledad-ul spaniol, spleen-ul englez, zeenzug-ul german, melancolie, reşte, mai este loc pentru îmbogăţirea acestui capitol, dar ce s-a realizat este foarte bun. Iată câteva exemple care pot fi luate de „pars pro toto” pentru ambele cărţi: „Prin dor vom fi mereu împreună loviţi de aceleaşi valuri ale Destinului ce vor să ne despartă nemurirea de eternitatea lacrimii noastre”, „Dorul este cel care a dat întreaga eternitate la o parte pentru a se putea naşte într-o zi ochii tăi”, „Dorul este libertatea de a fi a iubirii”, „Dorul este focul care arde viaţa pregătind-o de moarte”. ”.   Adrian Dinu Rachieru  afirmă:”., pensa, desigur formulări citabile, chiar aţa de pildă, este „epopeea sufletului”, viitorul ni se înfăţişează ca „părintele morţii”. În fine părăsind „lumea ţărânei” intrăm în spaţiul virtual, în „eternitatea clipei” (ce ni s-a dat. Prof. Florentin Smarandache, sublinia despre opera aforistică a lui Sorin Cerin, în revista Destine literare, nr. 39, pag. 92, iulie-octombrie 2016, 33]  sub titlul, Un Expatriat și Repatriat Scriitor Român, că, cităm:”Am citit cu interes volumele de aforisme şi de suflet ale scriitorului Sorin Cerin. Am afinităţi deosebite pentru literaţii care au cunoscut exilul, deci au fost în aceeaşi situaţie ca subsemnatul. După mineriade, emigrează în Statele Unite, unde locuieşte câţiva ani, apoi revine în România. Domnul Cerin, născut în anul 1963, la Baia Mare, a urmat studiile la Institutul de Limba şi Cultura Italiană din Bucureşti. În prezent este membru de onoare al Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Romani. A debutat cu poezie în anul 1986, iar în volum cu romanul Destin în anul 2003. În ultima perioadă s-a dedicat aforismelor şi meditaţiilor filozofice (logica şi fenomenologia coaxiologica. Mulţi critici au evidenţiat valoarea scrierilorsale, pecum Adrian Dinu Rachieru (―formulări citabile‖) Al. Florin Tene (―sensurile adânci ale revelaţiilor‖) Maria Ana Tupan (―amestecul paradoxal de disperare şi energie‖) Ion Vlad (―reflexivitatea e dominantă creaţiei sale‖) Cornel Moraru (―profet al neantului‖) Theodor Codreanu:―Sorin Cerin este un gânditor aforistic paradoxist‖ –cu care subscriu din plin. În creaţiile sale se simt reverberaţii paradoxiste (―Ploi de foc‖) pesimiste (‗‘Nonsensul existenţei‖, ―Învaţă să mori‖) metaforice (―Zâmbetul este floarea sufletului‖) logice(―Bineînţeles că şi moartea dispare odată cu fiinţa‖) aforisme sunt memorabile, transformând autorul lor într-un eseist important. Aşteptam cu interes noile sale volume. ”   Ion Pachia-Tatomirescu:”un volum de aforisme, Revelaţii – 21 Decembrie 2012, paradoxiste în majoritatea lor, salvându-se printr-un „curcubeu“ în treizeci şi şase de „culori-teme“ – un curcubeu propriu deci –, ca un steag fluturând în cerul, în priveliştea Fiinţei (luăm sintagma în accepţiunea lui Platon, din Phaidros, 248-b) ori din înrăzărita margine a Ei, pentru că autorul, deopotrivă poet, romancier şi sofist, „părinte al coaxialismului“, sau lirosof, du-pă cum i-ar fi zis Vl. Streinu (pe vremea cercetării operei lui Lucian Blaga) ştie să se exercite întru catharsis pe arcul-orizont al cunoaş-terii metaforice din complementaritatea bătrânei, veşnicei Câmpii a Adevărului” sau „Înstrunarea paradoxistă a aforismelor lui Sorin Cerin într-un „curcubeu“ de treizeci şi şase de „culori-teme“ – cum spuneam mai sus – încearcă să circumscrie „sacrei date“ de 21 decembrie 2012: absolutul («Absolutul Omului este numai Dumnezeul său») absurdul («Absurdul Creaţiei este Lumea născută pentru a muri») adevărul («Adevărul este zăpada topită a Cunoaşterii, din care răsare iluzia lumii») amintirea («Amintirea este lacrima Destinului») cunoaşterea («Cunoaşterea se limitează la a nu avea limite») cuvântul («Cuvân-tul este esenţa păcii pe care a făcut-o Dumnezeu cu sine, realizând că este lipsa din neant: dorul neantului») destinul («Destinul este urma lăsată de gândul lui Dumnezeu în lumea sufletului nostru») deşertă-ciunea («Deşertăciunea renaşte doar la maternitatea visului de a trăi») dorul («În dor stă întreaga esenţă a lumii») Divinitatea Supremă / Dumnezeu («Dumnezeu nu poate lipsi din sufletul unui om care iubeşte fiindcă iubirea este Dumnezeu») existenţa («Existenţa se hrăneşte cu moartea pentru a naşte viaţa») fericirea («Fericirea este Fata Morgana a acestei lumi») fiinţa («Fiinţa şi Nefiinţa sunt cele două căi ale lui Dumnezeu, pe care le ştim noi, din infinitatea de astfel de căi») filosofia («Filosofia este desăvârşirea frumuseţii spiritului uman în faţa existenţei») frumuseţea («Frumuseţea este poarta deschisă către graţiile cerului») gândul («Gândul a născut lumea») genialitatea («Genialitatea este floarea care răsare numai stropită cu apa perfecţiunii». geniul («Geniul înţelege că unica frumuseţe a lumii constă în iubire») greşeala («Greşeala nu poate greşi niciodată») haosul («Haosul este sensul fiinţei faţă de perfecţiunea nefiinţei») iluzia («Iluzia este esenţa regăsirii în neant») infinitul («Infinitul este gardianul întregii existenţe») instinctul («Instinctul este simţirea de către nefiinţă a fiinţei») iubirea («Iubirea este unica arie a împlinirii din simfonia absurdului») lumina («Lumina este marea revelaţie a lui Dumnezeu faţă de el însuşi») moartea («Moartea nu poate muri») ochiul / ochii («În spatele ochilor se ascunde sufletul») politica («Gunoaiele umanităţii îşi găsesc singure locul: sunt bogate! ») răutatea («Răutatea este dimensiunea de bază a umanului, în numele binefacerii sau al iubirii») religia («Religia este speranţa îndoctrinată») Satan («Satan este cel mai mare deschizător de drumuri al omenirii») sinuciderea («Societatea este structura sinuciderii colective cel mai adesea inconştiente sau foarte rar conştiente») speranţa («Speranţa este cel mai apropiat partener») timpul («Timpul primeşte moartea, trecând în amintire Destinul») viaţa («Viaţa este naufragiul timpului pe ţărmul morţii») viitorul omenirii şi 21 decembrie 2012 («Viitorul este legământul făcut de Dumnezeu cu viaţa» / «Începând cu 21 decembrie 2012, veţi realiza că moartea este veşnica viaţă curăţită de murdăriile acestei lumi») şi visul («Visu-i împlinirea nonsensului». ” Al. Florin Țene  afirma despre volumul de aforisme intitulat Revelații că: „recenta carte a scriitorului Sorin Cerin”Revelaţii-21 Decembrie 2012”apărută la editura PACO-2008, Bucureşti, cu o ” postfaţă” pe ultima copertă semnată de Al. Florin Ţene, este structurată în 36 de secvenţe cuprinzând cuvinte asupra cărora filozoful s-a aplecat, explicându-le şi interpretându-le filozofic şi chiar etimologic. Înainte de a plonja, prin interpretare, în sensurile adânci ale revelaţiilor trebuie să explicăm ce înseamnă acest cuvânt, ce stă la baza şi etimologia vântul vine de la latinul revelatio, însemnând o dezvăluire, neaşteptată descoperire a unui adevăr ascuns, a unei taine, a unui talent. În concepţie religioasă însemnând o dezvăluire a voinţei lui Dumnezeu, făcută unor persoane, în mod are substanţă filozofică, chiar dacă reflecţiile lui Sorin Cerin sunt cugetări, aforisme sau apoftegme, ordonate tematic şi alfabetic, de fapt sunt adânci expresii ce exprimă o substanţă filozofică, uneori cu sens de previziune. Spuneam mai de mult că sunt probleme pe care le poţi înţelege prin lecturi şi lecturi prin care îţi poţi limpezii şi înţelege problemele. Cartea de faţă face parte din a doua categorie, îmbogăţind pe cititor cu suportul şi înţelepciunea unor meditaţii profunde şi Cerin, prin această carte, se înfăţişează cititorilor săi cu un bagaj de cultură vastă şi cu o referinţă variată. Îmi dau seama că îl are ca model pe Bergson, dar şi pe existenţialişti. Nu este departe de Goethe şi-l cunoaşte pe Socrate care spunea: Căci atunci întreaga veşnicie nu pare a fi altceva decât o singură noapte senină. De la acest punct pornesc Revelaţiile autorului nostru. Iată ce frumos spune: Viaţa este epopeea sufletului printre clipele irosite ale eternităţ cugetări sunt adevărate micropoeme şi ele exprimă sensuri, trăiri, interpretări ce-l apropie de axiomele şcolii ionice, principiile deveniri lui Heraclit: Destinul nu poate începe şi nici sfârşi, fiind sinele începutului şi sfârşitului. Autorul acestui volum de revelaţii este un bun cunoscător al limbii române şi exprimă o logică, originală, a cuvintelor din care, uneori, izvorăşte ilogicul sensurilor date de cuvinte sau din propoziţiile formulate. El iubeşte schemele filozofice cu depăşirile limitelor cunoaşterii, prin ontologic ajungând la metafora, comparaţia fără termenul de comparat, are rolul de pelerină de sub care autorul scoate mâna să „vadă“ dacă ”plouă“ cu lumină. Şi întradevăr plouă cu lumina înţelepciuni, fiindcă autorul cunoaşte faptul că limba română are posibilităţile infinitului în exprimare. Fericiţi aceia care n-au ameţit aplecându-se peste abisul ei. ” Cu legere de înţelepciune Una dintre cele mai prestigioase edituri româneşti,  Editura Eminescu, îi publică în toamna anului 2009 întreaga operă sapienţială incluzând toate volumele de aforisme scoase înainte cât şi alte volume care nu au văzut lumina tiparului până la acea dată. Academicianul  Gheorghe Vlăduțescu, filosof, una dintre cele mai mari somităţi din cadrul filosofiei culturii şi umanismului consideră despre:”  Culegere de înţelepciune:” Literatura sapienţială are o istorie, poate, veche cât scriitura însuş numai în Orientul Antic, dar şi în vechea grecie „ înţelepţii” au ales forma apoftegmatică (sentenţiară) uşor memorabilă, pentru a face, ceea ce se numea în tradiţie elină, paideia, o educaţie a sufletului pentru o formare a lui. Această consideraţie asupra operei sapienţiale ceriniene a apărut în: Destine literare din Canada paginile 26 şi 27, nr. 8, Decembrie 2009, Oglinda literară nr. 97, ianuarie 2010, pagina 5296  [12] De pe coperta acesteia aflăm următoarele: “Culegerea de faţă conţine toate volumele de aforisme tipărite dar reeditate acum, cât şi cele ce urmau să vadă lumina tiparului până la această dată o ediţie de referinţă a operei sapienţiale schizând cartea aflăm de pe prima pagină ce anume lucrări conţine:”În această culegere este publicată întreaga operă de aforisme scrise până la data bunului de tipar din octombrie 2009 de autor, însumând  7012 pentru prima oară operele de aforisme: Întelepciune, Patima, Iluzie şi realitate cât şi reeditările revizuite: Revelaţii 21 decembrie 2012, Nemurire  şi  Învaţă să mori operele de aforisme care au cunoscut si înainte lumina tiparului vor fi citate doar in actuala formulă îmbunătăţită a ediţiei de referinţă. ”Recenzii şi ecouri în presă: Cronica română  –  Mai mult decât o “Culegere de înţelepciune” [13] 14] Altermedia România –  Culegere de înţelepciune de Sorin Cerin [15] Revista Familia -O „Culegere de înţelepciune” (noiembrie-decembrie) 2009  pag. 214, Azi citesc [16] Român în lume Culegere de înţelepciune de Sorin Cerin scrie istorie literară [17] În anul  2014  apare publicată întreaga operă aforistică a autorului sub titlul de  Culegere de Înţelepciune- Opere Complete de Aforisme- Ediţie de Referinţă [18] In limbile română şi engleză, respectiv,  Wisdom Collection – Complete Works of Aphorisms – Reference Edition [19] culegere care conţine un număr de  11486 de aforisme  publicate anterior în 14 volume, incluse în actuala publicaţie. Maxime celebre Doar muritorii caută nemurirea fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta. Zâmbetul este floarea sufletului. Dumnezeu este sufletul pereche al întregii lumi. Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute. Totul este deşertăciune în afară de iubire. Războaiele, structuralizările sociale bolnave, mizeriile acestei lumi se datorează înstrăinării oamenilor de sinele lor care este Iubire şi atât. Bineînţeles cã şi moartea dispare odatã cu fiinţa. Coaxialismul este un sistem filozofic susţinut şi dezvoltat de  Sorin Cerin Coaxialismul susţine implicit unicitatea Adevărului Absolut. În cadrul coaxialismului, fiecare factor creator reprezintă nu numai un număr pentru toţi ceilalţi factori creatori dar şi un cuvânt prin care se defineşte numărul respectiv, un înţeles semantic, care formează “Limbajul Pur Universal”. Totalitatea cuvintelor “Limbajului Pur Universal” formează “Expresia Unică” a “Conştiinţei Universale”. Odată ce totul este definit printr-o raportare la continuumul infinit şi Expresia Unică a Conştiinşţei Universale, va primi acest deziderat de continuitate de la continuitatea Limbajului Universal, ce defineşte continuumul infinit aflat într-o continuă ascensiune datorită funcţiei logice ce a survenit odată cu asimptotismul şi tangenţiabilitatea generând primul paralelism şi odată cu acesta adevărul coaxiologic. Dacă în fenomenologia lui Husserl logica omului devine o conştiinţă a limbajului universal, la Cerin aceasta este doar o simplă logică a omului şi nicidecum logica coaxiologică, întrucât logica omului este bazată pe cunoaştere iar cunoaşterea la rândul ei este un simplu cuvânt matrice din infinitatea de astfel de cuvinte ale Limbajului Pur Universal, care privit ca unicitatea, ca întreg, determină Expresia Unică a Conştiinţei Universale şi de aici adevărul unic care nu poate fi fragmentat. Cerin susţine că atunci când s-au determinat etern şi bineînţeles infinit caractersiticile continuumului infinit calitatea pe care o are reperul negaţiei este tocmai aceea de a anula asimptotismul continuumului infinit reperat astfel de către Formele Intangibile fapt care defineşte tangenţiabilitatea ca opus al asimptotismului. Tangenţiabilitatea este aceea care va deveni liantul dintre lipsa de început al asimptotismului şi continuumul care va deveni continuumul infinit ca o eternă continuitate către un nou şi etern Limbaj Pur Universal. Astfel Limbajul Pur Universal definit ca finit se realizează prin intermediul tangenţiabilităţii prin unirea datorata tangenţiabilităţii a asimptotismului ca primă caracteristică a continuumului infinit cu structuralizarea acestui continuum infinit definită şi prin Limbajul Pur Universal unde primeşte valenţele de continuitate, tocmai datorită tangenţiabilităţii care uneşte această structuralizare cu funcţia asimptotică ce-i va da impulsul de continuitate. CREAŢIA FILOZOFICĂ Dr. Henrieta Anişoara Şerban  considera despre Coaxialismul, 1]  carte apărută în anul  2007  unde Cerin susţine pentru prima oară principiile a ceea ce consideră a fi coaxialism, că: Aceasta carte reprezinta o contributie temerara la filosofia contemporana. Nefiind o simpla sinteza, lucrarea aduce o viziune originala despre adevar si iluzie, despre absolut si viata. “Ce suntem noi în afara de un vis nebun al unui înger complexat de Sine pierdut undeva în ierarhia numerologiei? ” (p. 5) se întreaba autorul declansând un captivant periplu filosofic, cu deschidere spre o filosofie a constiintei, contextualism si filosofia mintii, precum si catre critica reprezentationalismului si postmodernism. Lucrarea este structurata în unsprezece capitole. Capitolele pot fi interpretate în triade. Primele trei ar fi o introducere în aria tematica a coaxiologiei. Astfel, primul capitol trateaza “Scopul, Ierarhia, nasterea numerologiei si a Factorului Primordial UNU”, cel de-al doilea “Instinctul, Matricea, Ordinea si Dezordinea, Dogma”, al treilea “Starea de fapt, Cunoasterea Deschisa si Cunoasterea închisa, Coaxialismul si Coaxiologia”. Urmatoarea triada ar fi constituita din interpretarea a trei aspecte ale exemplaritatii umane, prin capitolele “Amprenta si Amprenta Karmica, Genialitatea”, “Iubirea sau Constiinta individuala a Omului” si “Constientizarea sau Cunoasterea în Coaxiologie”. Ultima triada, sa zicem, de factura semantica si hermeneutica, se preocupa de “Reflectii asupra filosofiei, Strainul din Om, Dimensiunea Vietii”, “Coaxiologia semantica” si “Adevarul semantic, Cunoasterea Semantica, Oglinda Semantica si Motivul Creatiei”. Capitolul al zecelea, “Ontologia Semantica, Neoontologia Semantica, Semantica Coaxiologica, Structuralizarea Semantica a Matricei Noastre”, valorifica ideile din arhitectonica filosofica precedenta. În fine, ultimul capitol ofera modelari matematice ale ideilor si conceptelor expuse în lucrare, precum si pentru relatiile dintre acestea. Într-o descendenta ideatica schopenhauriana, nietzscheana si wittgensteiniana, autorul enunta principiile a ceea ce el numeste “coaxialism”: 1. Unica filosofie adevarata este aceea care accepta ca Omul nu cunoaste Adevarul, deci implicit, nici filosofia; 2. Omul nu va cunoaste niciodata Adevarul Absolut si nici Cunoasterea Absoluta, întrucât întreaga lui existenta este axata pe Iluzia Vietii; 3. Orice sistem filosofic sau filosof care va pretinde ca spune Adevarul este un mincinos; 4. Coaxialismul este prin excelenta filosofia care NU pretinde ca spune Adevarul, dar care accepta aplicatii care sustin raportarea Iluziei Vietii la Adevar; 5. Esenta Adevarului consta în reflectarea acestuia la Elementele aparute înaintea sa, cum sunt cele ale Cunoasterii Deschise provenite din Starea de Fapt; 6. Coaxialismul accepta operarea cu opusii opusilor Existentei, cu sau fara a fi necesara raportarea la aceasta, determinând coaxiologia; 7. Fiecare Opus are la Infinit un alt Opus identic cu el; 8. Cu cât un Opus este mai departat, adica între el si elementul opozabil sunt intercalati un numar mai mare de opusi, cu atât similitudinile dintre acestia vor fi mai pronuntate, iar cu cât numarul opusilor intercalati între cele doua Elemente va fi mai mic, cu atât contrastele dintre acestia vor fi mai pronuntate; 9. Cum putem vorbi de Universe fara substrat în Existenta, putem vorbi de Cunoastere fara substrat în esenta, deci fara subiect; 10. Factorul va fi întotdeauna opusul infinitatii fata de care se va raporta ca finit, la fel cum Cunoasterea se raporteaza la necunoastere si Viata la Moarte. În acceptiune Coaxiala, Factorul va echivala cu Dumnezeu, Unicul Creator, dar si Întâmplator fata de lumile sale; 11. În lumile fiecarui Factor Creator si Unic Întâmplator se vor reflecta toti ceilalti Factori Creatori si Unic Întâmplatori, sub forma de numere, de la UNU, care este Factorul Primordial, pâna la un Infinit minus UNU de Factori Creatori si Unic Întâmplatori. (p. 5-7) Desigur cineva s-ar putea întreba cum se sustine aceasta cuantica unitara? Dar a ridica la modul serios aceasta întrebare ar însemna sa nu întelegem ca aici este vorba despre niste modelari sugestive si nu despre surprinderea Adevarului Metafizic (ceea ce ar contrazice tocmai principiile coaxiologiei. Abundenta de majuscule si evidentieri din text vorbesc foarte probabil despre experienta americana a autorului, în acelasi timp evidentiind, cu o anumita ironie, setea pentru absolut, pentru perfectiune, pentru adevar si pentru idea pura a filosofiilor dintotdeauna. Astfel prin citatul urmator, putem în acelasi timp exemplifica observatia mentionata si putem clarifica o idee-columna a lucrarii în discutie: “Coaxiologia este filosofia ce poate determina mai în profunzime importanta Factorului (…) – care este si un numar, printre alte aspecte, n. m. – produs de Esenta unui Element al Starii de Fapt Matriceale, de Instinct. (…) Factorul va fi demiurgul care prin propria sa capacitate de constientizare va încadra în sine noi si noi Elemente ale Cunoasterii Închise evaluând, fara sa le cunoasca în amanunt, si Elementele Cunoasterii Deschise. (…) Omul este un astfel de Factor cu toate ca se afla la o scara ierarhica mult mai neînsemnata decât Marii Creatori”. 51-2) Autorul ne explica modul coaxial (în cele din urma, structuralist) de a privi lumea, ca amestec paradoxal de bine si rau, de divin si demonic, de uman si rational, ce da nastere Iluziei Vietii si este sustinut, printr-un feed-back, tocmai de aceasta Iluzie a Vietii. 53 sqq) “Nu stii ca numai în lacurile cu noroi în fund cresc nuferi? ”, întreba, deja într-un mod “coaxial”, Lucian Blaga. Poezia filosofica eminesciana a iluziei vietii, ca un exemplu, în “Floare albastra” (un motiv romantic, dar si coaxial, care apare si în literatura germana la Novalis si la Leopardi) vorbeste despre mariajul paradoxal al infinitului cu dorintele, despre mariajul paradoxal dintre cunoasterea filosofica, care tinde spre absolut si cunoasterea terestra prin intermediul dragostei, tulburând inima omului, ca factor creator stimulat de iubire. Ca si în literatura sa, Sorin Cerin îmbina valorificarea filosofiei universale cu cea a marilor reusite filosofice românesti. Spre ilustrare, cititorul poate sa întrevada strabatând paginile cartii atât amprente din filosofia lui Schopenhauer – sa ne amintim de faptul ca omul ca subiect stiutor se cunoste pe sine ca subiect înzestrat cu vointa si nu poate deveni subiect pur al cunoasterii fara ca vointa sa dispara, pentru a elimina raportarea la ceea ce am putea dori în privinta sa, deoarece reprezentarea este marcata de dorinta, asa cum reiese din lucrarea sa Lumea ca vointa si reprezentare –, a lui Nietzsche – vezi spre exemplu ideea “Lumea aparenta este singura adevarata; lumea ‘reala este pur si simplu o minciuna”, din Amurgul idolilor, cap. 3, aforismul 2 – a lui Wittgenstein II – filosofia reprezinta (re)organizarea a ceea ce stim dintotdeauna, iar limbajul este o “activitate”, un “joc” în cadrul unor “forme de viata”, o suma de fenomene diferite, poate înrudite unele cu altele, dar în feluri foarte diferite. Cât despre “adevar” îi putem asocia urmatorul citat sugestiv din Philosophical Investigations, Oxford, 1953, 9, § 68: “taria firului nu sta în faptul ca o fibra merge de la un cap la altul, ci din suprapunerea a mai multe fibre”. În acelasi timp, ideea de factor creator care se “lupta” cu lumea prin efortul de a smulge adevaruri impartiale si din start paradoxale are ecouri puternice din filosofia misterului asa cum apare în opera lui Lucian Blaga. Comparatia cu Blaga nu se opreste aici, putându-se identifica magistrale de investigatie în directia cunoasterii luciferice-paradisiace si a cunoasterii închise-deschise, a matricei, a factorului creator etc. Lucrarea se remarca si prin valentele literare, printr-un limbaj filosofic cu o amprenta puternic personalizata si literara, nota distinctiva a unui debut filosofic interesant.
Incitement (2020) Full Movie Click Here Full HD Movie ➭➭➭ Incitement (2020) Full Movie Title: Incitement Release: 2020–01–31 Runtime: 123 min. Genre: Thriller Stars: Yehuda Nahari Halevi, Amitay Yaish, Ben Ousilio, Daniella Kertesz, Sivan Mast, Dolev Ohana Overview: A depiction of the lead-up to the 1995 assassination of Israeli Prime Minister Yitzhak Rabin through the worldview of his assassin, Yigal Amir. How to Watch Incitement Online Free? opEnlOad]Incitement (Circus of Life. 2020) Full Movie Watch online free HQ [DvdRip-HINDI] Incitement! 2020) Full Movie Watch online free123 Movies Online! Incitement (2020) ✬Watch Incitement Movie WEB-DL This is a file losslessly ripped from a streaming service, such as Netflix, Amazon Video, Hulu, Crunchyroll, Discovery GO, BBC iPlayer, etc. This is also a movie or TV show downloaded via an online distribution website, such as iTunes. The quality is quite good since they are not re-encoded. The video (H. 264 or H. 265) and audio (AC3/Incitement C) streams are usually extracted from the iTunes or Amazon Video and then remuxed into a MKV container without sacrificing quality. ✴Download Movie Incitement One of the movie streaming industrys largest impacts has been on the DVD industry, which effectively met its demise with the mass popularization of online content. The rise of media streaming has caused the downfall of many DVD rental companies such as Blockbuster. In July 2015 an article from the New York Times published an article about Netflixs DVD services. It stated that Netflix is continuing their DVD services with 5. 3 million subscribers, which is a significant drop from the previous year. On the other hand, their streaming services have 65 million members. In a March 2020 study assessing the “Impact of Movie Streaming over traditional DVD Movie Rental” it was found that respondents do not purchase DVD movies nearly as much anymore, if ever, as streaming has taken over the market. Watch Movie Incitement, viewers did not find movie quality to be significantly different between DVD and online streaming. Issues that respondents believed needed improvement with movie streaming included functions of fast forwarding or rewinding, as well as search functions. The article highlights that the quality of movie streaming as an industry will only increase in time, as advertising revenue continues to soar on a yearly basis throughout the industry, providing incentive for quality content production. ✵Watch Incitement Movie Online Blu-ray or Bluray rips are encoded directly from the Blu-ray disc to 1080p or 720p (depending on disc source) and use the x264 codec. They can be ripped from BD25 or BD50 discs (or UHD Blu-ray at higher resolutions. BDRips are from a Blu-ray disc and encoded to a lower resolution from its source (i. e. 1080p to 720p/576p/480p. A BRRip is an already encoded video at an HD resolution (usually 1080p) that is then transcoded to a SD resolution. Watch Incitement Movie BD/BRRip in DVDRip resolution looks better, regardless, because the encode is from a higher quality source. BRRips are only from an HD resolution to a SD resolution whereas BDRips can go from 2160p to 1080p, etc as long as they go downward in resolution of the source disc. Watch Incitement Movie FullBDRip is not a transcode and can fluxate downward for encoding, but BRRip can only go down to SD resolutions as they are transcoded. BD/BRRips in DVDRip resolutions can vary between XviD or x264 codecs (commonly 700 MB and 1. 5 GB in size as well as larger DVD5 or DVD9: 4. 5 GB or 8. 4GB) size fluctuates depending on length and quality of releases, but the higher the size the more likely they use the x264 codec. Download Incitement Movie HDRip Incitement full Movie Watch Online Incitement full English Full Movie Incitement full Full Movie, Incitement full Full Movie Streaming Incitement Full Movie Eng-Sub Watch Incitement full English Full Movie Online Incitement full Film Online Watch Incitement full English Film Incitement full movie stream free Download Incitement full movie Studio Incitement Pelicula Completa Incitement Film Complete.

You have every legal right to take over their airwaves and broadcast to them the good news of Jesus Christ! Call my lawyers. Hypocrisy ay it`s best. Demon-rats. Could you please further elaborate Immediate and specific roadmap for violence against others.

 

'Darwinism is an incitement to crime. Fact. 🤣😂 Love it. Set in early 90's, director Yaron Zilberman's sophomore feature film follows a young university student who becomes a radical leader determined to exterminate the enemy among his Jewish community, as he engages on a political war against Israel's Prime Minister, Yitzhak Rabin. Rising star Yehuda Nahari Halevi gives a breakthrough performance as the villain protagonist, building up his character with incredible skills: he must fulfill his duties with family, friends and girlfriend, all while trying to organize a fully-armed, rebel movement. Israel's official entry for the 2020 0scars, and named Best Film by the Israeli Film Academy, it captures the anxiety and tension of the crime with extreme brilliance and fast paced action, while connecting the crime to relevant romantic and familiar insights. Zilberman conceives a suspenseful, detailed and observational psychological thriller depicting a man's journey from a regular activist guy to a notorious murderer.

Incitement movie download. 47 Best Movies images, Movies, Good movies, Great movies. Sir, thank you for making such an informative video. The list of caselaws is unique to your web series and very useful for exam preparation.

1. seesaawiki.jp/fuzoyowa/d/Incitement%20Movie%20Online%20HD%201080p%202019%20year%20yesmovies%20no%20sign%20up
2. https://seesaawiki.jp/zuamiso/d/Free%20Full%20Incitement%20putlockers%20Without%20Sign%20Up%20Full%20Movie
3. https://seesaawiki.jp/sanshii/d/Watch%20Full%20Length%20Incitement%20Without%20Registering%20Solarmovie%20Online%20Now
4. 2020/020401-fullhd-incitement-torrent-cinema-on-bdrip-720p.php
5. https://lavidadechelsea.blogia.com/2020/020402-incitement-watch-full-length-torrent-online-now-thriller-genre-megavideo.php
6. gammaactiva.blogia.com/2020/020403-movie-incitement-without-registering-online-now-dual-audio.php
7. https://seesaawiki.jp/osuben/d/Download%20Full%20Incitement%20Solar%20Movies%20PutLocker%20Mojo%20Online%20Free
8. Incitement Download Hd-720p Online Solarmovie